rememorare

Te-as opri, chiar daca te-ai impotrivi cu pretul vietii sa ma aperi. Oricum in anii care vor veni o sa-ti reduci considerabil orice valoare a ta in favoarea creatiei, in favoarea familiei, in favoarea dragostei. In ochii mei nici nu o sa stii cat insemni, vei insemna insutit fata de cat crezi. N-ai ales sa lupti cu demonii tai, ii iubesti prea mult, iar din dragoste uneori pierzi. M-as ineca in pantacele tau doar ca sa evit ura si suferinta de mai tarziu. Ai fi trecut peste, nu as fi existat…

As fi fost copia ta fidela in gesturi si-n gandire. Orgoliul tau ar fi dospit si rodnic daca iti dadeai silinta sa faci din mine ascultatorul perfect, o oglinda in care azi nu te privesti cum ai fi vrut. Ca sa influentezi vieti si sa-ti pui amprenta asupra vietii unui om ai nevoie de mult mai mult timp decat acela in care se consuma blitul unui apara de fotografiat. Acum imi dau seama ca fotografiile si aniversarile sunt singurele momente in care iti lasi bratul pe umarul meu si in care zambesti pentru ca ma ai aproape. Iarta-ma pentru dezamagire… Ai putea macar sa te opresti din incercarea continua de a distruge radacinile celeia care sunt eu azi, nu poti distruge ceea ce nu cunosti. Ranile se vindeca, dar cicatricile raman in amintirea durerilor. Am iertat mereu, pentru fiecare palma sau cuvant crud, te-am compatimit pentru ca esti incapabil sa intelegi, te-am iubit cu mult respect si frica, asemeni unui caine, insa nu m-am tradat nicio secunda. Mie mi-am ramas fidela. Peste ani ai constatat… n-ai fost un dresor bun.

Daca as putea opri trimpul, l-as opri atunci cand cuvintele nu mi le intelegeti, cand micile greseli nu aduceau catastrofe sau nu aveau ce rani sa deschida, atunci cand viitorulul meu prin ochii vostri se construia cu mai multa credinta. Acumma doare cand va vad nepuntinciosi sa priviti in interiorul meu si sa credeti in ceea ce sunt si nu in ipoteze. As opri timpul ca sa gust din acea aroma a dragostei.

Mascand epave, nu voi uita sa zambesc lumii asa cum faceam in mijlocul unei poze inconjurata de mici chipuri confuze. Ma priviti emotionati, ca in ziua in care am facut primul pas, ca in prima zi de scoala, departandu-va de mine. Nu improscati cu noroi peste icoane, ele sunt amintiri in care va pastrez tineri.

~ de egonyx pe septembrie 22, 2008.