Greseala
Soarele batandu-i pe fata si verdele ierbii din fata casei, cu aceasta imagine si-a inceput copilaria. Nu-si imagina ca o sa se termine vreodata sau ca lucrurile vor lua turnuri ciudate.
Insa, in acea zi, dupa ce se ridicase din pat buimaca de somn, alintandu-si ochii cu manutele, reusi sa priveasca cerul, pentru ca timpul trecuse si peste ea, inaltand-o. De la acel nivel cerul era
mai aproape si se observa mai bine, insa pamantul se departa incet, sub ochii ei. Nu i-a fost niciodata prea dusman incat sa nu o lase sa-si intinda papusile pe el, insa in incercarile ei de a
pasi cand era mult mai mica, a fost cam dur, a durut-o fiecare cazatura, si-l tinuse minte.Oricum, datorita lui putea sa mearga si-l iubea din acest motiv.
Crescuse iubind natura, catarandu-se in copacii din curtea bunicilor, invartindu-se in iarba…. Cerul nu a fost niciodata mai luminos decat era atunci.
La gradinita, Bogdan i-a propus sa se joace cu masinutele. Nu i se paruse deloc interesant. Era un joc de-a dreptul plictisitor si nu-i intelegea rostul. Singurul joc pe care il intelegea era
acela al picaturilor de ploaie. Tragic, melancolic si frumos.
Bogdan se sperie dupa ce-i saruta buzele. Reactia fetei il lasase mut. Erau amandoi mari. Cand se apropie de ea simti ca nu mai respira normal si totul capata alte valente. Scapa
cartile abia cumparate, il impinsese si fugi, lasand in ploaie un baiat indragostit si patru carti intr-o balta.
Peste zeci de ani, timpul rapise tot ce era mai frumos in ea. Avea acum un copil cu un om care o mintise mult timp si pe care nu-l iubise niciodata. Se complacuse in statutul de mama blanda,
nevasta supusa si vanzatoarea amabila de la chioscul din coltul strazii. Nu mai intelege cerul, nici pamantul si nici soarele. Natura nu ii gresise cu nimic, atata timp cat de cea mai teribila cazatura
era vinovata ea. Se intreba din cand in cand ce mai face Bogdan. Nu-l mai vazuse inca din liceu. A auzit de la o fosta colega ca era fericit, ca avea afaceri deschise in alte orase si 2 copii
care invatau foarte bine, insa nimeni nu stiau ca acei copii se intrebau care o fi povestea celor patru carti, cu coperti mutilate de ploaie, pe care tatal lor, dar mai ales tanarul Bogdan, le pastra pe noptiera dintotdeauna…
Lasă un Răspuns