daca
Daca ar fi stiut ce se intampla in mintea ei ar fi incetat din a se intreba intr-una, ca un disc stricat ce zgarie timpane ” Ce se intampla cu mine?”. Frica o simte din ce in ce mai profund, i se afunda in ochi ca sa se ascunda in spatele lor. Neasteptatul ii respira in spatele capului. Il simte. Trebuie sa faca ceva in privinta asta. Trebuie sa opreasca lumea din tumultul secundelor care mor razand ironic in jurul ei. ” Nu vezi ca e camera goala?! Sa ne linistim… Timpul e doar in afara corpului tau. Cu tine nu va interactiona decat de doua ori. Existi pentru ca prima s-a consumat deja. Ti-a mai ramas doar sfarsitul. Ce e intre ele conteaza mai putin.”. E si ea ca toti ceilalti…doar un interval, un cumul de emotii si persoane dragi, regretele nu-si aveau rostul… Pentru unica sansa pe care ne-o ofera secunda, ea a ales destul de bine.
Se gandeste ca nu-si mai are rost o a doua tigara, totul e scris si nu vrea sa modifice nimic. Faca-se voia Sa.
Lasă un Răspuns